E trè surelle da marità - Les trois soeurs à marier


Texte de Jean Costa - Testu di Ghjuvanni Costa

 Ghjaseppu Luigi è Francesca Marìa avìanu avutu trè fèmine, una appressu à l'altra, è tutte trè cusì belle ch'in quant'à mè una fata l'avìa datu à sughje à l'appiattu 1 quand'elle èranu inde u vèculu 2.
 Ma s'ella hè vera, ci vole à crede chì qualchi stregaccia 3 si n'era mischiata 4 anch'ella, perchè Lolla, Pippina è Cicì - cusì si chjamàvanu e trè zitelle - avìanu, cumu diceraghju, una cusuccia nant'à a lingua, chì era megliu à guardalle chè à stalle à sente. Di quale ch'elle pigliàvanu, nisuna a sapìa, chì nu a famiglia èranu, tutti l'altri, belli linguisciolti 5.
 Ora dunque chì tutte trè èranu grandicelle è chì l'èpuce 6 di i mariti s'avvicinava, u babbu è a mamma cumincciàvanu d'avè i penseri perchè nant'à i giuvanotti di u cantone, chì e cunnuscìvanu, ùn ci pudìa cuntà.

(1) à l'appiattu : en cachette.
(2) u vèculu : le berceau.
(3) a strega = a strea : la sorcière
a stregaccia : une mauvaise sorcière (suffixe péjoratif).
(4)
mischià : mêler, mélanger.
(5) linguisciolti : m.à.m. ayant la langue bien déliée (scioltu p.p. de scioglie : démêler).
(6) èpuca : époque. dit èpica dans .

 Una speranza ghjunse un annu d'uttobre cù u novu maestru mandatu per la scola à i sei o sette zitellotti chì stàvanu in paese : un maestrellu di circa vinti anni ch'iscìa 7 mansu mansu 8 da a scola nurmale d'Aiacciu.
- Quessu hè u Signore chì u ci manda, disse Francesca Marìa à u maritu, è sta volta poi, ci vole à piazzàccine una. Sàbatu sera li dicerai di vènesine à veghja chì faremu e fasgiole cù u vinu caldu.
Eppoi a mamma appronta e figliole dicènduli :
- Attente bè, o zitelle, mi ricumandu. Sàbatu sera dopu cena, vi ne starete à u fucone cù a vostra cusgera, è chè ùn senti un ansciu ! Lagarete 9 parlà à noi.
È u sàbatu sera, quand'ellu ghjunse u giòvanu maestru, mutatu serinatu è un sùppulu intimichitu, e trè surelle si ne stàvanu à l'agnu 10 è a si ricamàvanu 11 ochji bassi. Èranu ancu più belle chè mai è parìanu trè madunnuccie. A rusta 12 di u tizzone chì si cunsumava pianu pianu l'infiàrava ghjustu un suppulellu e manselle per fà parè ancu più scuru u neru di i so capelli.

(7) esce : sortir. Application de l'alternance vocalique (sinon, escìa).
Voire, vu parfois uscìa (l'usciu = porte d'entrée d'une maison)
(8) mansu : domestique, apprivoisé; doux, docile, inoffensif.
La répétition permet d'insister : mansu mansu : tout inoffensif, tout doux.
(9) lagà = lascià : laisser.
(10) agnu : coin. = scornu.
(11) ricamà : broder.
(12) rusta = brusta : braise.

 U maestrellu ne fù incantatu. È ch'elle ùn fèssinu chè un cennarellu 13 di capu à u so «bona sera o madamicelle », li fece ancu piacè, è li parse un segnu di bon allevu 14, ciò chì hè scarsu 15 à i ghjorni d'oghje !
 Francesca Marìa chì s'era anch'ella accunciata un pocu è fatta bella s'intuppò sùbbitu a parolla, per paura di qualchi cumplicazione è sè v'aghju dettu anzora chì a lingua l'avìa sciolta, un era micca una bugìa. U maestru stava à sente - un pudìa u corciu fà di menu - ma i so ochji èranu altro : andàvanu da una à l'altra di e zitelle, smaravigliati à vede sse maniole bianche è fine ricamendu cusì bè : zirga 16 è tira, zirga è tira, ss'agarelli chjuchi è fini chì facìanu zinzinà e curate di seta bianca. Ohimè ! Cici hà tiratu troppu ...
"Auh !", li scappa, " avà u fi hè tottu". *
"L'hè tott'attittatu", li dice Lolla stizzosa 17. **
"O titelle", rimpruvereghja a terza, "mamma hà bettu don tarlettite e bo ete tallatu, avà mi ! ". ***
È cusì, l'avete induvinata, l'affari ùn s'accuncionu mancu sta volta.

(13) un cennu : un signe. un cennerellu : un petit signe.
(14) allevu : éducation.
(15) scarsu : rare.
(16) zirgà = ziricà : aiguillonner.
(17) stizzosu  : coléreux, irascible, soupe-au-lait.

* : Avà u filu hè tortu
** : L'hè tortu addirizzalu
*** : O zitelle, mamma hà dettu bom (chè vo ùn) parlèssite, è voi ete parlatu !

Valid HTML 4.01 Strict Valid CSS!