Texte de Jean Costa - Testu di Ghjuvanni Costa
St'affare s'hè passatu tempi è tempi fà.
Furcone avìa per a prima volta da francà u mare. Duie valisge
nove in manu è una scàtula 1 à
collu 2, assicurata cù un (c'ùn)
pezzu di funicella 3, s'era infrugnatu 4
nu a prucessione di ghjente - per a maiò parte turisti- inchjustrata 5
davanti à un càtaru chì un (ch'un) impiegatu aprìa
per lascià andà quelli chì, nant'à i so attracci 6,
l'era statu postu u duganescu segnu.
I trè duganeri 7
arritti daretu à un tavulone 8 parìanu
oghje abbastanza bravacci per sti turisti chì, andèndusine 9
di Còrsica, ùn s'éranu di sicuru scurdatu di fà
pruvistella di sigarette o di roba nustrale. Ma di quandu in quandu pò,
bisugnava à ss'impiegati di u guvernu ch'elli ghjustificàssinu
a so prisenza, è facìanu apre una valisgia o una scàtula,
tocca quì, tocca culà. Cume fatta apposta 10,
cascò nant'à Petru Furcone chì, ci vole à dilla,
ùn avìa mai cù a furtuna pigliatu listessa strada.
(1) a scàtula : la
boite. (mieux que a buatta !) (2) à collu : sur soi, sur le dos. (3) a funicella : la ficelle (de a funa la corde). (4) infrugnassi : se faufiler (comme un rat dans un trou par exemple). (5) inchjustrà : parquer (comme des animaux). (6) l'attracci : l'attirail, le fourbi. (7) u duganeru [du'aneru] : le douanier. (8) un tavulone : augmentatif de a tàvula (planche ou 'table'). La table se dit plutôt u tavulinu. (9) andèndusine = andendu si ne : en s'en allant. (10) apposta = à posta : exprès, intentionnellement. |
- " Avete qualcosa à dichjarà ? " li
dumandò u duganeru.
- "Dichjarà chè ?" rispose Petru Furcone. "Ciò
chì ghjé dentru a valisgia ùn hè roba arrubata :
hè roba di casa. È pò entràtemi in borsa è
ùn mi rumpite e stacche 1, chì vocu
ne u me zitellu impiegatu in Tulò à l'arsanale."
I detti è e manere di Petru Furcone ùn sò di quelli chì
piàcenu à duganeri :
- "Aprite in tantu ssa scàtula", li disse stizzuosu quellu
ch'era custì, " chè no vécamu. Què, chì
ghjé ? "
- "Què hè a me pruvista d'erba tabacca ".
- " È nu sta buttiglia, chì ci avemu ?"
- " Ùn tuccate quessa, chì ghjé acqua benedetta pigliata
eri à Santa Lavasina ", dice Petru cuprendu a buttiglia cù
una pezza 2.
(1) rompe e stacche : casser
les bonbons ! (2) una pezza : une pièce (de linge). |
Ma u duganeru, ch'ùn era micca niscentre 1,
stappa 2 a buttiglia è l'annasa 3.
- " O zì ! Dite in burle *, o mi pigliate
per una criatura 4 ? Què ùn hè
acqua benedetta, chì ghjé acquavita !"
- " Indeh ! Mi pare di sì o sgiò dugané ! Fate sente
". È dopu à avè annasatu**
anch'ellu, Petru si smaraviglieghja :
- " È mì, ch'avete ragiò 5
! O i miràculi ! O beata Santa Lavasina ! È altru chè l'acqua
fatta vinu da u Signore què ! " è, alzendu a buttiglia versu
u celu, si face u segnu di a croce.
* Jean Costa écrit nburle
** voir à ce sujet comment
traduire "après".
(1) niscentre : innocent. (2) stappà = stuppà : déboucher. (3) annasà : flairer. (4) una criatura : un bébé, un nourisson. (5) avete ragiò = avete a ragiò. |
- " Miràculi o miràculi " dice u duganeru
chì cuminciava à avenne una techja 1,
dàtemi ssa buttiglia ! A vi "sesiscu" !
- " A mi ... cume vo dite ? Quessa pò a videremu ! " risponde
Petru Furcone è, abbucchèndusi 2
a buttiglia d'acquavita, senza mancu rifiatà 3,
a si sciacca 4 sana sana 5,
eppò, purghjendu 6 u viotu :
- " Tenè 7 ! Què a vi pudete
tene. È avà, s'ella ùn vi dispiace, chjudìtemi a
me scàtula. È u vostru segnu duganescu fàtemilu quì
! ". È avvicinèndusi à u tavulone, Petru Furcone s'allarga
u ghjileccu è insegna 8 a so panza, una
di sse panze cume oghje si ne vede poche, una panza alifantesca duve u litru
d'acquavita si n'era falatu senza mancu vede lume ...
(1) avenne (avè ne) una techja : en avoir ras le bol. (2) abbuchèndusi = abbuchendusi : en se mettant la bouteille à la bouche (vient de a bocca). (3) rifiatà : reprendre haleine. (4) sciaccassi : s'enfiler, s'envoyer. (5) sana sana : toute entière, d'un trait. (6) porghje : tendre (avec la main). (7) tenè = tenì : tenez ; voir le verbe tene. (8) insignà : montrer, désigner. |